....

La margini de-oraş, peste calea ferată

Te luasem cu mine să fim mai fireşti.

Mergeai stânjenită, pe tocuri înalte,

Nişte soldaţi te-au strigat să-i iubeşti.

Intrasem în câmp pe o iarbă păscută

Ocolind două porţi pentru două echipe.

Cât efort ! S-au temut de neşansă.

Departe de-oraş încercară să ţipe.

Ne-am oprit lângă râu.

Lunecau printre maluri

Clipe lungi de ulei, neputinţă, rugină.

Ce fel de peşti ar putea să trăiască

Ori ce întrebări ar putea să mai vină.

Devenirăm atenţi.

Insistent, dinspre gară,

Prin sute de ţevi se făcea un apel.

Cum tot trebuia cineva să dispară

Fiece om se închise în el.

Rămăsesem în câmp precum două excepţii.

Dintr-o dată străini, încă foarte jenaţi.

Nu mă priveai, şi-ncercam bănuiala

Că acolo în câmp o să fim condamnaţi