...

E prea târziu să fii Napoleon,

S-au dus armatele de cavalerie,

Sunt cel mai sincer ţap ispăşitor,

Iubite domnule, sunt cap de serie.

Ce-a mai rămas din plajă se inundă

Şi totuşi prea târziu s-o îngrădeşti.

Când intru-n apă, de singurătate

Se-ndepăr­tea­ză lumi întregi de peşti...

Şi câtă trudă pentru înălţime

– Ne-ndemânarea ta să mai cobori –

Surâsul chipului e pentru nimeni

Şi porţi inelul unei vechi erori.

Acum mi se dă voie să mă culc.

Akaki Akakievici, chiar se poate ?

Nedemn fiind de viaţa unui fulg

De-aş fi o molie cu demnitate.