Monday 26 May 2008

....

Foaie verde ametist
Se vedea lumina trist,
Pe la cinci când după colţ
Apărea Rosa lui Scholtz.

N-o primea nimeni în casă
Fiind dânsa prea frumoasă.
Şi-atârna în stângăcie
Firma-i de croitorie.

Nu-ndrăzneam să mă apropii,
Nici s-o tulbur, nici s-o copii.
Nimenea nu-i pricepea
Nostalgia din tafta;
Şi făceam naiv din draniţi
Săbii de oprit la graniţi.

Ea trecea – ea nu ştia
De îngândurarea mea;
Ce e verde se va pierde,
Ce e mut va mai cânta.

Apoi într-un mod absurd
Mi-a venit să plâng, să zburd.
Într-un fel şi mai ciudat
Lumile s-au scufundat.
Şi era la Câmpulung
Unde nu mai pot s-ajung...

Luna şi cu soarele
Codrul cu izvoarele

No comments: