Ce trist e la ora amiezii
În gang, când se toacă mărar,
Când stâlpii acelor familii
Adorm lunecând sub ziar.
Dar când se mai trag mari obloane
Şi varul trezit cade jos,
Şi-un cal angajat la sifoane
Aşteaptă în stradă pios.
Această tristeţe aparte
Ce-aproape devine un har,
Căzând ca un ban pe o parte
În mâluri ghicindu-se doar.
Şi-apoi o lumină cu care
Îţi vine pe trup să te speli,
Lumină cu litere clare
Necunoscută-n cerneli!
1 comment:
Gill, ce surpriza!!!!!!!!
Tu esti, de fapt, roman, asa-i?!
...asa se explica si traducerea, absolut perfecta, a retetei mele cu kefir si mandarine :)
Sper sa nu gresesc...asa ca astept raspunsul tau!
Laura
Post a Comment